Tragedia și comedia în Grecia Antică: istoric, analize, opere fundamentale

Abstract

Cercetarea teatrului antic grec, cu cele două genuri ale sale, tragedia și comedia, constituie punctul de plecare către înțelegerea istoriei teatrului universal. În acest spațiu de timp, istoric și cultural, se află depozitate semnificații de profunzime privind apariția teatrului, înțelegerile teoretice ale lui Aristotel despre tragedie, noțiunile fundamentale despre mimesis și catharsis și opera dramatică a unor mari autori dramatici, precum Eschil, Sofocle, Euripide și Aristofan. Civilizația minoică marchează începuturile civilizației europene, iar serbările organizate la Atena în cinstea zeului Dionysos au stat la originea spectacolului teatral. În secolul V î.Hr., în Grecia s-a născut ideea de tragedie, pe care alte spații de civilizație și cultură ale lumii n-au cunoscut-o ca gen dramatic (spre exemplu, întreaga cultură a Asiei) și, tot în același secol, în Grecia a trăit Aristotel, autorul Poeticii – primul tratat teoretic în care sunt prezentate considerații fundamentale privind teatrul și tragedia ca gen –, analiză cu care se poate compara doar Natyasastra lui Bharata, scrisă în India la o mică distanță în timp (secolul II î.Hr.).