Managementul instituţiilor de asistenţa socială din perspectiva mutaţiilor previzibile din lumea contemporană

Abstract

Asistenţa socială cuprinde prestaţiile si serviciile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităŃilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calităţii vieţii si promovarea unei societăţii incluzive si coezive. Tranziţia în România a fost mult mai dificilă decât în alte state ex-socialiste centraleuropene. Renunţarea bruscă după decembrie 1989 la sistemul de comandă a condus într-o primă etapă la adâncirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta pregătire a clasei politice, a managerilor, si, în general a populaŃiei pentru a acţiona în condiŃiile democraŃiei si a mecanismelor de piaŃă. Obiectivul primordial al strategiilor si politicilor de asistenţă socială din România urmăreste asigurarea unor servicii la nivel performant, iar îndeplinirea sa va fi condiţionată de implementarea unei culturi organizaţionale receptive la nevoile beneficiarilor, ale cărei valori vor fi partajate la nivelul tuturor instituŃiilor implicate în furnizarea unor servicii de asistenţă socială .