Contribuţii la studiul influenţei factorilor de mediu asupra unor obiecte de patrimoniu
Resumen
Obiectele de patrimoniu confecţionate din diferite metale (Ag, Cu, Al, Ni etc.) sau aliaje (alamă, bronz, tombac) sunt expuse sistematic intemperiilor atmosferice şi sunt afectate în timp prin distrugere corozivă la suprafaţă sau în masă. Abordarea şi tratarea problematicii expuse este mereu actuală şi a făcut obiectul prezentei teze de doctorat.
Pe parcursul studiului s-a încercat punerea în evidenţă a unor aspecte privind comportarea la coroziune a unor obiecte metalice, fiind un proces complex şi variat. Lucrarea are un suport documentar adecvat şi contribuţii originale prin experimente proprii.
Referitor la metodologia propusă în lucrare, se desprind următoarele concluzii:
1. Datorită mutaţiilor climatice prin acţiunea factorilor de mediu (umiditatea, atmosfera, prezenţa sau absenţa oxigenului, atacul microorganismelor, aerul salin, poluarea industrială etc.), s-au observat degradările accentuate a obiectelor de patrimoniu. Cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o are omul, poluarea fiind rezultatul activităţii mai ales social – economice a acestuia, în contextul fenomenelor şi vieţii secularizate.
2. Coroziunea este un proces complex datorită unor reacţii chimice şi electrochimice ori biochimice (ce implică organisme vii), iar factorii de influenţă ai procesului coroziv prezintă importanţă pentru studiu, pentru a se găsi intotdeauna calea cea mai eficientă de protecţie anticorozivă a obiectelor metalice de patrimoniu şi din aceste motive, studierea coroziunii este esenţială în conservarea metalelor de patrimoniu şi realizarea unor restaurări eficiente în condiţii optime.
3. Procesul de coroziune al obiectelor sau probelor metalice este diferenţiat în funcţie de natura acestora şi de natura mediului coroziv, de durata de expunere la actiune, de caracteristicile mediului (atmosfera, temperatura, umiditatea etc.).
4. Prin expunere în condiţii de coroziune mai agresive, probele se prezintă cu suprafeţe mai opace şi s-au obţinut valorile cele mai scăzute ale reflexivităţii pentru probele expuse la ceaţă salină.
5. Referitor la obiectele metalice din cupru, aluminiu şi alamă, procesul de coroziune al probelor metalice este diferenţiat, în funcţie de natura acestora şi de natura mediului coroziv testat. Prin expunerea probelor în condiţii de coroziune agresive, suprafaţa metalică devine mai opacă, mai închisă la culoare, indicând intensificarea procesului de degradare coroziv.6. Pentru probele de cupru, rezistenţa la coroziune accelerată în soluţia salină de NaCl 3,5 % este superioară comparativ cu probele din aluminiu, care prezentă o rezistenţă mai mică. Suprafaţa probelor de aluminiu indică procese complexe de coroziune evaluate prin imagini SEM ale microscopiei cu baleiere electronică.
7. Aspectul suprafeţelor probelor metalice se schimbă datorită proceselor complexe de corodare superficială, fără să fie afectată prea mult rezistenţa la coroziune, fiind formate şi filme pasive la suprafaţă cum ar fi în cazul fierului sau cuprului.
8. Testele electrochimice realizate prin curbe potenţiodinamice indică formarea unor specii corozive, datorate fenomenului de pitting la suprafaţa metalică, iar defectele existente pot amplifica procesul de pitting.